Există automobile care merită definite ca fiind aristocratice precum ATS 2500 GT, mai ales când în cartierele nobilimii se găseau în anii ’50 – ’60 nume celebre din domeniul auto precum: Carlo Chiti, Giotto Bizzarrini și Romolo Tavoni, fondatorii mărcii ATS plus Franco Scaglione responsabil cu designul. Mai jos încercăm să prezentăm istoria scurtă a modelului supersport 2500 GT, realizat ca o alternativă la modelele Ferrari contemporane.
Eleganța are deseori origini ciudate, poate proveni din talent pur, cercetare și perseverență, în funcție de caz. În cazul ATS 2500 GT, se pare că a venit dintr-o ambiție împotriva legendarului Enzo Ferrari. ATS este un acronim aspirat în vârtejul timpului, dar entuziaștii știu că a fost generat de moda aristocrației italiene de design din anii ’60.
Puțin cunosc faptul că, spectaculosul model italian gran turismo ATS 2500 GT s-a dorit a fi construit pentru a finanța o aventură în Formula 1. Dacă toate acestea sună ciudat, este mai bine să parcurgem în ordine și să ne întoarcem în 1961, anul expulzării surprinzătoare a celor opt directori Ferrari, considerați vinovați după ce se pare au pus la îndoială prezența soției lui Enzo Ferrari în cadrul companiei din Maranello.
O scurtă ședință managerială a decis într-o seară demisiile celor mai importanți oameni angajați la Ferrari, care au fost livrate în dimineața următoare prin scrisoare recomandată, printre alții, directorului sportiv Romolo Tavoni, directorului tehnic Carlo Chiti și proiectantului Giotto Bizzarrini. La scurt timp, cei trei au fondat firma Automobili Turismo e Sport (ATS), în parteneriat cu industriașul toscan Giorgio Billi și cu sprijinul contelui Giovanni Volpi di Misurata de la Scuderia Serenissima. Sediul ales a fost Bologna, la un sfert de oră de mers cu mașina de sediul Ferrari de la Maranello. Obiectivul a fost de a-l face pe Enzo Ferrari să regrete față de decizia sa și să-l concureze în Formula 1 cu monopostul Tipo 100. Pentru a reuși acest obiectiv era necesară o finanțare venită din producția unui model supersport.
Sub conducerea energică a lui Carlo Chiti, a fost demarat în anul 1961 proiectul unui model GT de înaltă performanță. Motorul era un V8 realizat din aluminiu poziționat central longitudinal având capacitatea de 2.468 cmc și 210 cai putere și proiectat de Giotto Bizzarrini. Designul caroseriei a fost realizat de un alt maestru, stilistul toscan, Franco Scaglione, care șase ani mai târziu a făcut ca un număr nedeterminat de pasionați de supercar-uri să se îndrăgostească de modelul exclusiv Alfa Romeo 33 Stradale. Cu ATS 2500 GT, Scaglione a prefigurat liniile modelelor sport tipice ai anilor ’60, cu partea fontală înclinată și bara de protecție integrată, pasajele roților pronunțate și o capotă mare spate prin care se putea admira cu ușurință motorul V8 amplasat central spate.
Pentru a ușura greutatea, caroseria tradițională din oțel a fost înlocuită cu una realizată din aluminiu în cazul versiunii GTS, creată special pentru a concura în curse de anduranță precum cea de la Targa Florio și cu care a participat echipajul Zeccoli-Nardi. Versiunea GTS cântărea doar 750 kg, puterea motorul era majorată la 245 CP și care asigura o accelerație de la la 0 la 100 km/h în numai 5,1 secunde. Pentru ambele versiuni, șasiul era un cadru de tip spaceframe realizat din tuburi și grinzi unite prin sudare, tracțiunea se realiza pe roțile din spate și era asigurată de o cutie de viteze Colotti cu 5 trepte. Interiorul era realizat în stil luxos fiind dotat cu volan clasic din lemn Nardi cu trei brațe, geamuri cu acționare electrică, scaune și panouri din piele fină de culoare bej. Dacă toate aceste ingrediente amintesc de Ferrari GTO, nu este o coincidență faptul că ATS GTS a fost dezvoltat pentru a concura cu cealalt model creat de Chiti și Bizzarrini, respectiv Ferrari 250 GTO și modelele Maserati, compensând în acest caz puterea mai mică dezvoltată de motor cu greutatea mai redusă.
La prezentarea sa oficială de la Salonul Auto de la Geneva din 1963, GT-ul de la ATS a suprins presa și vizitatorii atât pentru liniile sale moderne și armonioase, cât și pentru performanțele sale de top. Prin producția sa, acesta trebuia să susțină financiar activitatea sportivă a monopostului Tipo 100 din Formula 1 dar și răzbunarea împotriva celebrului Enzo Ferrari. Din păcate, ATS 2500GT a suferit de pe urma rezultatelor slabe ale monopostului de Formula 1 și care a reușit din păcate să epuizeze toate resursele și atenția firmei ATS. Lipsa finanțării dezvoltării modelului, a cărei fiabilitate și alte motive, au dus la părăsirea firmei de către Bizzarrini care s-a îndreptat către Bresso, la firma Iso Rivolta, unde a contribuit decisiv la dezvolarea unui alt supercar italian.
Povestea boomului economic al micii companii italiene din Bologna se încheie în anul 1965, nu înainte de a fi construit un număr de 12 exemplare în versiunile GT și GTS. Tot în același an, carosierul Allemano cu care ATS s-a orientat pentru producție și-a închis deasemenea porțile. Păcat că acest spectaculos GT nu a reușit niciodată să-și exprime potențialul său cu adevărat și pe care l-ar fi meritat.
În anul 2015 în cadrul evenimentului Top Marques din Monaco, a fost prezentat un concept car ATS 2500 GT ca un omagiu adus pentru originalul supercar din 1963. Doi ani mai târziu a fost urmat de ATS 2500 GTS, un model de colecție cu cadru realizat din carbon și produs în doar 12 unități, cu un preț de 1.150.000 de euro plus taxe. Acesta a fost proiectat de Emanuele Bomboi, era echipat cu un motor V8 de 3,8 litri și peste 700 CP oferit în combinație cu o cutie de viteze cu dublu ambreiaj cu șapte trepte.
Foto: ATS; Arhivă
