Pe 14 decembrie 2019 s-au împlinit 105 de ani de când cei șase frați Maserati au înființat „Societa Anonima Officine Alfieri Maserati”. Înainte de toate, istoria bogată de peste un secol a constructorului italian este povestea unei familii care și-a deticat întreaga viață pasiunii pentru automobilele sport și competițiile auto. În prezent, Maserati este specializat pe producția de automobile de lux cu performanțe de top și tehnologie de ultimă oră și care apartine grupului iatalo-american FCA. Mai jos vom încerca să prezentăm momentele cele mai importante din istoria celebrului constructor italian.
În data de 14 decembrie 1914 într-un mic garaj din Bologna(Italia) un grup de pasionați ai cailor putere având tradiție în mecanică și designul auto au inființat firma „Societa Anonima Officine Alfieri Maserati”. Acest grup era format din cei șase frați ai marii familii Maserati: Carlo, Bindo, Alfieri, Mario, Ettore si Ernesto care aveau ca activitate principală producerea de bujii si intreținerea automobilelor de competiție in special ale firmelor Diatto și Isotta Fraschini. Celebrul Trident, simbolul mărcii lor a fost desenat de către Mario, de profesie pictor, acesta fiind inspirat din tridentul zeului Neptun a cărui statuie impodobește Piazza del Nettuno din Bologna.
Începând cu anul 1920, frații Maserati sau specializat pe modificarea modelelor Isotta Fraschini pentru competiții iar între anii 1922-1926, Alfieri și Ettore au lucrat pentru firma Diatto și au realizat modele pentru cursele de Grand Prix.
Tipo 26 primul model Maserati
În 1926, frații Alfieri și Ettore Maserati au construit primul automobil sub marca Maserati. Acesta a fost denumit Tipo 26 și era realizat pe baza unui exemplar de Diatto Typ 20. Modelul era echipat cu un motor cu 8 cilindri de 1.5L supraalimentat cu compresor mecanic Roots care furniza 115CP și a fost dezvoltat special pentru a concura în competițiile auto, câștigand în același an cursa de la Targa Florio la categoria sa. Maserati Tipo 26 dispunea de o caroserie cu doua locuri realizată din aluminiu, cutie de viteze manuală cu 3 sau 4 rapoarte, suspensie cu axe rigide și arcuri lamelare iar sistemul de frânare prevazut cu tamburi având comandă mecanică. Viteza maximă era de 180-200km/h. Între anii 1926-1932 au fost construie circa 50 de exemplare în diferite variante: 26MM, 26B, 26R, 26C cunoscută ca 8C-1100, 26M cunoscută ca 8C-2500. Motoarele lor aveau 8 cilindri în linie și capacități cuprinse între 1.1 și 2.5L, erau alimentate cu unul sau două carburatoare Weber și supaalimentate cu un compresor mecanic Roots sau două în cazul lui 26M. Puterile dezvoltate erau cuprinse între 90 și 185CP în timp ce viteza maximă era cuprinsă între 170 si 230 km/h. Prima și cea mai importantă victorie a fost consemnată în 1927 în Grand Prix-ul de la Tripoli de către Ernesto Maserati cu varianta 26MM.
În urmă cu 60 de ani debuta exclusivul Maserati 5000 GT
Între anii 1927-1931 sunt câștigate numeroase curse cu modelul Tipo 26 precum și două titluri de campion al constructorilor din Italia. Cele mai cunoscute succese fiind obțnute cu varianta 26C în Marele Premiu al Romei în 1930, Mille Miglia ediția 1931 la clasa sa cu pilotii Alfieri Maserati și Giuseppe Tuffanelli sau cu varianta 26 M în Coppa Ciano, Coppa Acerbo ambele în 1930 cu pilotul Medardo Fantuzzi sau Marele Premiu al Romei in 1931 cu pilotul Luigi Arcangeli.
În 1929 este prezentat modelul Tipo V4 dezvoltat pentru competiții. Acesta dispunea de o caroserie cabrio cu două locuri realizată din aluminiu de către carosierul italian Zagato. Motorul era un V16 format din doua blocuri motor V8 având capacitatea totală de 4L, distribuție cu două axe cu came în chiulasă și doua supape pe cilindru, alimentare cu două carburatoare Weber și supraalimentare cu două compresoare Roots. Puterea maximă dezvoltata era cuprinsă între 280 si 305CP permițând viteze maxime impresionante pentru acea perioada 250-260 km/h. Transmisia era asigurată de o cutie manuală în 4 trepte. Suspensia era de tipul cu axe rigide și arcuri lamelare iar sistemul de frânare prevăzut cu tamburi având comandă mecanică. În Marele Premiu de la Monza din 1929, pilotul Alfieri Maserati la volanul unui Maserati Tipo V4 reușea un record pe tur de circuit cu viteza de 198.7 km/h, record care s-a păstrat până în 1954. Tot în 1929, pilotul Baconin Borzacchini cu același model pe circuitul stradal de la Cremona reușea un record mondial pe 10km cu o viteză medie de 246.06 km/h. Pe baza modelului Tipo V4 a fost dezvoltat modelul Tipo V5 al cărui motor V16 avea capacitatea de 4.9L și dezvolta între 330 și 360CP.
În aprilie 1931 își face debutul modelul Tipo 4CTR/CS 1100. Dezvoltat după un proiect al lui Alfieri Maserati, noul model era disponibil în două versiuni: 4CM – monopost și 4CS – bipost. Caroseria era realizată din aluminiu iar propulsorul era unul cu 4 cilindri în linie de 1.1L care dezvolta 90-115CP. Acesta avea distribiție cu două axe cu came în chiulasă și două supape pe cilindru și alimentare cu un carburator Weber. Motorul era asociat cu o cutie de viteze manuală cu 4 rapoarte. Suspensia era de tipul cu axe rigide, arcuri lamelare și amortizoare iar sistemul de frânare dotat cu tamburi și având comandă mecanică, ulterior aceasta fiind hidraulică. Viteza maxima era de 150-160 km/h. Printre succesele mai importante obținute în competiții, merită menționate cele 4 victorii pe clasa în cursa de la Mille Miglia. Între anii 1931-1936 au fost construite 5 unități.
Tot în 1931 este lansat modelul 8C. Dezvoltat de Alfieri Maserati, modelul 8C beneficia de o caroserie cu două locuri realizată din aluminiu având dimensiuni compacte și care dispunea de o aerodinamică atent elaborată. Motorul era unul cu 8 cilindri in linie de 2.8L având distribiție cu două axe cu came în chiulasă și două supape pe cilindru, alimentare cu un carburator Weber și supraalimentare cu compresor Roots. Puterea furnizată era de 205CP și permitea o viteză maximă de 210-230 km/h. Motorul era asociat cu o cutie de viteze manuală în 4 trepte, suspensia era de cu arcuri lamelare și amortizoare hidraulice iar sistemul de frânare prevăzut cu tamburi având comandă mecanică iar ulterior hidraulică. În 1933 motorul de 2.8L este înlocuit cu unul de 3L care dezvolta 220CP și permitea o viteză maximă de până la 240km/h. La volanul modelului 8C 3000, pilotul Giuseppe Campari câștigă Grand Prix-ul Franței iar pilotul Henry Birkin obține locul 3 în Grand Prix-ul de la Tripoli. Între anii 1931-1933 au fost construite 16 unități.
Maserati 8CTF: victorie fantastică la Indianapolis 500 în 1939
În 1932 are loc lansarea primului model de tip monopost și care a fost denumit 4CM. Conceput pe platforma modelului Tipo 4CTR, acesta dispunea de o caroserie realizată din aluminiu și era echipat cu motoare cu 4 cilindri în linie având capacității cuprinse între 1.1 și 2.5L care dezvoltau puteri de 90-195CP. Aceste motoare asigurau viteze maxime cuprinse între 145 și 230km/h. Cele mai importante rezultate au fost un loc 3 la categoria sa în cursa de la Nurburgring din 1932 cu pilotul Giuseppe Furmanik și un loc 1 la categoria sa în aceași cursă la ediția din 1934 cu pilotul Luigi Castelbarco. Tot în 1932, dupa decesul lui Alfieri, Ettore preia departamentul tehnic în timp ce Bindo se ocupa de partea financiară a firmei.
În anul 1933 este prezentat succesorul modelului Tipo 4CTR. Acesta a fost denumit Tipo 4CS 1500, dispunea de o caroserie realizată din aluminiu cu două locuri și avea echipat cu un motor cu 4 cilindri în linie de 1.5L. Acesta avea distribuție cu două axe cu came în chiulasă și două supape pe cilindru, alimentare cu un carburator Weber și supraalimentare cu compresor Roots. Puterea furnizată era de 115CP și permitea o viteza maximă de 170 km/h. Cel mai bun rezultat a fost consemnat în 1936 prin victoria obținută la clasa sa în cursa de la Mille Miglia. Din acest model au fost construite 6 unități. Tot în 1933 este lansat modelul monopost 8CM. Acest model a fost dezvoltat pe platforma modelului 4CM 1100 și dispunea o caroserie din aluminiu, un motor V8 de 3L care dezvolta între 220-240CP, cutie de viteze manuală în 4 trepte, suspensie prevazută cu bare stabilizatoare și sistem de frânare hidraulic dotat cu tamburi. Viteza maximă 220-240 km/h. Cel mai important rezultat obținut a fost locul 1 în Grand Prix-ul Belgiei din 1933 cu pilotul Tazio Nuvolari. Până în anul 1935 au fost construite 19 exemplare.
6C34 primul model monopost Maserati
Anul 1934 aduce lansarea modelului de tip monopost denumit 6C 34. Realizat pe o platforma îmbunătățită a modelului 8CM, noul model beneficia în premieră pentru un model Maserati de suspensii independente. Propulsorul din dotare era unul cu 6 cilindri în linie de 3.7L având distribuție cu două axe cu came în chiulasa și două supape pe cilindru, alimentare cu un carburator Weber și supraalimentare cu compresor Roots. Puterea furnizată era de 270CP și care permitea o viteza maximă de 250 km/h.
Maserati Tipo 60 Birdcage a celebrat 60 de ani
În 1935 este prezentat modelul V8RI de tip monopost. Proiectat de Ernesto Maserati, modelul dispunea de o caroserie atent studiată din punct de vedere aerodinamic și care era realizată din aluminiu. Modelul era propulsat de o unitate un V8 de 4.8L având distribuție cu două axe cu came în chiulasă și două supape pe cilindru, alimentare cu două carburatoare Weber și supraalimentare cu compresor Roots. Cei 320CP dezvoltați, asigurau viteze maxime destul de ridicate pentru acea perioadă: 270-280 km/h. Transmisia era asigurată de o cutie de viteze manuală cu 4 rapoarte, suspensia era indepententă prevazută cu bare de torsiune iar sistemul de frânare era hidraulic și dotat cu tamburi. Cel mai bun rezultat obținut a fost locul 1 în Grand Prix-ul Pau din 1935 cu pilotul Phillippe Etancelin. Din acest model au fost construite un număr de 4 unități. Citiți articol complet aici:https://auto-retro-passion.ro/maserati-100-de-ani-semnul-tridentului/
Foto: Maserati; Ruoteclassiche
